Metode moderne de albire: albirea LASER

Procedura numită albire dentară se referă fie la îndepărtarea pigmentațiilor dobândite pe dinte și restaurarea culorii naturale a acestuia, fie la decolorarea smalțului până când se ajunge la o nuanță mai deschisă decât cea naturală (bleached). Pentru a îndepărta pigmentațiile extrinseci de la nivelul dinților, medicul poate apela la următoarele metode: detartraj, air-flow și/sau un sistem de albire în cabinet sau îi poate recomanda pacientului un sistem de albire care se folosește acasă (gutiere și gel).

Pentru a obține rezultate cât mai bune și mai ales durabile, trebuie să identificăm tipul pigmentației, să analizăm structura dinților, să aflăm ce obiceiuri alimentare are pacientul, dacă este fumător și, bineînțeles, ce așteptări are de la procedură.

Nu neglijați faptul că nuanțele de alb promovate în prezent sunt departe de nuanțele naturale pe care majoritatea medicilor le-ar putea considera estetice sau în armonie cu tipul de ten al pacientului.

Așadar, să trecem în revista rapid cum ar trebui să analizăm discromiile dentare:

Colorațiile pot fi EXTRINSECI (localizate la nivel relativ superficial în smalț și generate de factori externi):

Cauze:

• Prezența plăcii bacteriene care poate la rândul său sa fie contaminată cu o bacterie cromoforă (de tipul Actinomyces) care va genera un lizereu pigmentat în treimea apicală a dintelui
• Prezența tartrului – acesta poate varia de la galben-maro pana la negru
• Băuturi și alimente bogate în pigmenți și carotenoide
• Fumatul
• Expunerea la compuși metalici (fie din mediu, fie prin scheme de medicație): fierul și iodul colorează în negru, cuprul în verde etc.

Cel de-al doilea tip de colorații sunt numite INTRINSECI: sunt fixate profund în structura dintelui și pot avea cauze sistemice sau locale și pot fi localizate pe un dinte (locale) sau pot afecta toti dinții (generalizate).

Cauze locale:

• Caria dentară, resorbția radiculară, traumatismul dintelui, iatrogenii endodontice

Cauze sistemice:

• Hipoplazia smalțului
• Fluoroza
• Amelogeneza imperfectă
• Dentinogeneza imperfectă
• Afecțiuni metabolice
• Tetraciclina – acest antibiotic este capabil să cheleze ionii de calciu și se încorporează în structura dinților, în cartilagii și oase. Ingestia în copilărie, în perioada de dezvoltare a dentiției definitive va induce o colorație galben-verzuie a dentine. Mai târziu, tetraciclina oxidează, iar pigmentația devine maronie.
• Vârsta – odată cu înaintarea în vârstă, smalțul devine mai subțire și va permite colorației dentinare să transpară.
• Bruxismul – în cazul bruxismului, smalțul este de asemenea subțiat, de data aceasta mecanic și în plus mai apar și microfisuri care reprezintă un sit perfect pentru fixarea pigmenților extrinseci (cauză intrinsecă, pigmentație extrisecă)

Este evidentă importanța stabilirii cu exactitatea a discromiei pentru că, evident, nu toate discromiile vor fi abordate la fel.

Metodele de tratament se împart la rândul lor în :

• Metode mecanice – detartraj, air-flow, periaj cu paste abrazive; așadar, aceste metode se adresează discromiilor de suprafață.
• Metode chimice – albirea profesională care se realizează cu ajutorul gelurilor de albire pe bază de peroxid de carbamidă și/sau peroxid de hidrogen care penetrează structura smalțului.

– albirea realizată acasă, cu gutiere sau benzi de albire (diferența o face concentrația de peroxid: cele destinate folosirii acasă au concentrații mai mici).

Metodele chimice sunt indicate în îndepărtarea colorațiilor fixate în profunzimea structurii dentare.

Dacă alegem să utilizăm un sistem de albire în cabinet trebuie să știm ca acesta folosește, asa cum am spus, peroxid de carbamidă (compus din uree și peroxid de hidrogen) în diferite concentrații (10-44%). Aceasta este o substanță instabilă din punct de vedere chimic și cu un pH scăzut. Peroxidul de carbamidă poate induce sensibilitate dentinară, arsură chimică a marginii gingivale sau a părților moi și poate modifica morfologia suprafeței smalțului prin alterarea structurii minerale și creșterea porozității. Toate aceste efecte nedorite sunt în directă legătură cu manipularea incorectă și, mai ales, cu un timp de expunere prelungit a suprafețelor dentare la acțiunea acestui agent chimic.

Peroxidul de carbamidă se descompune lent sub acțiunea luminii și acționează prin eliberarea de radicali liberi de hidrogen care îndepărtează pigmenții din structura dintelui.

Această reacție de oxidare poate fi deci catalizată și accelerată prin prezența luminii și aproape toate sistemele moderne de albire vin cu o sursă de lumină, de diferite lungimi de undă (UV, LED sau LASER).

Albirea LASER comportă un avantaj major deoarece permite reducerea timpului de expunere la acțiunea peroxidului, făcând în același timp reacția extrem de eficientă. Am stabilit deja că toate efectele nedorite (sensibilitate dentinară și alterarea structurii smalțului) sunt direct proporționale cu timpul de expunere. Laserul ne permite să limităm cu mult acest timp, comparativ cu orice alt sistem, la aproximativ 10 minute, fragmentate în două aplicări, de aproximativ 4-5 minute fiecare.

Cum se realizează acest lucru? In kit-urile speciale, pe lângă peroxidul de carbamidă, există un activator care conține un cromofor (o substanță colorată) recunoscut de lungimea de undă laser. Când lumina laser întâlnește acest cromofor, reacția de oxidare este mult accelerată și se înregistrează o creștere a temperaturii gelului (care se asociază cu descompunerea acestuia). Eliberarea energiei termice rămâne însă fără implicații patologice la nivelul pulpei, gelul însuși acționând ca un izolator termic.

Acest sistem de albire poate fi folosit cu succes și în cazul albirilor interne. Gelul se va depune în interiorul dintelui la nivel coronar, iar dintele respectiv se va iradia până când se obține nuanța dorită.

În ceea ce privește kit-urile de albire acasă, acestea conțin concentrații mici de peroxid și tocmai din acest motiv necesită perioade lungi de timp de expunere. Nu le voi nega eficiența, dar luați în calcul raportul beneficii-riscuri, considerând efectele nedorite pe care le pot avea asupra smalțului.

Așadar, dacă doriți să le oferiți pacienților tratamente de albire minim-invazive, laserul este metoda ideală.

Dr. Diana Constantinescu

Laser Safety Officer, AALZ, Germany
Mastership in Laser Dentistry, AALZ, Germany